de Alina Farcaș – studentă anul II

sursa foto: Jurnalul.ro

Proteste, violență, injurii, un amalgam de reacții stoarse din frici și deziluzii au împânzit capitala în aceste ultime zile. Ecouri solidare își fac simțite prezența, mocnind de furie și obidă la adresa șefului de stat. Paleta interpretărilor variază în funcție de tabăra în care te afli însă nu anulează realitatea tristă în care suntem prinși, subjugată abordării „lehamite” a politicienilor de vârf din România. Ca să răspundem coerent și punctual la „De ce-ul” demonstrațiilor publice ar trebui cunoscute detaliile care alcătuiesc întregul. Grea sarcină atunci când tot sistemul politic este deja intoxicat de corupție și interese astfel încât până și „drepturile” ne sunt încălcate flagrant. Un exemplu în acest sens? Oameni îmbrânciți, ciomăgiți mioritic de către forțele de ordine pe motivul decongestionării traficului. Dacă cineva ar face o mică cercetare în legislația națională ar da de niște informații care spun că forțele de ordine pot interveni numai dacă sunt blocate drumurile naționale și europene, iar arterele din București sunt drumuri secundare de interes local – dar cine se mai uită la detalii?…Ca să nu mai amintesc de legitimarea și exercitarea controlului corporal asupra cetățenilor fără nici un suport legal. O „libertate” specifică statelor totalitare.

Să revenim la domnul Băsescu și natura cameleonică pe care o debordează, în funcție de circumstanțe și interese. Când manifestanții din Piața Universității au ieșit în stradă la alegerea lui Iliescu, Băsescu i-a declarat „eroi ai societății civile”. Azi, când același raționament poate fi aplicat, nu mai funcționează, desigur fiindcă, personajul e diferit! Adică dacă oamenii vin să protesteze împotriva dumnealui, e altceva. Drept e că harta istorico-socială era diferită însă oare nu trebuia să fim martorii unei democrații care s-a maturizat?  Dar ce să-i faci: când crești la un centru juvenil, faptul că intri la pușcărie e un motiv de mândrie. Doar că națiunea noastră nu intră la pușcărie ci intră în uitarea Europei.

E un fapt deja bine știut că dragii noștri politicieni exploatează fără nici o umbră de rușine „oportunitățile” de umplere a trezoreriei lor personale prin prisma tratativelor cu Uniunea Europeană, acorduri menite să aducă înviorare economică și o „voință” de a trăi mai bine pe viitor. Însă, până și reprezentanții europeni au rămas uimiți de manevrele dure de reducere a costurilor inițiate de statul român la adresa cetățenilor și de lipsa de reacție a oamenilor. Iar poporul a tăcut, și-a dovedit ignoranța trăind cu speranța unui viitor deja pecetluit. De la Miorița încoace ne închinăm în fața morții lente și dureroase, acceptându-ne fatalismul. Istoria ne-a arătat eroi care au murit pentru „dreptate și adevăr”, generații sacrificate care au clădit trepte pentru înaintașii lor și de la care refuzăm să învățăm o lecție de demnitate. Ne prostim singuri și ne pierdem timpul, care este de fapt cea mai importantă resursă a noastră.
Câte jupuiri de drepturi de a trăi într-o Românie decentă ne mai trebuie până să ne dăm seama că e vremea să ieșim din ignoranța crasă pe care am îmbrăcat-o de la Revoluție încoace?

„Deșteaptă-te române”…Ți-o datorezi ție și acestei țări.